Cuantumul indemnizatiei aferenta titlului stiintific de doctor in cazul contractelor individuale de munca cu timp partial
Raspuns oferit de Portal Institutii Publicecontabil
Problematica stabilirii cuantumului indemnizatiei aferentatitlului stiintific de doctor, in special in cazul contractelor individuale de munca cu titlu partial, a suscitat de la intrarea in vigoare a dispozitiilor Legii nr. 153/2017 privind salarizarea personalului platit din fonduri publice discutii si interpretari diferite.
Astfel, problema o constituie imprejurarea daca in cazul contractului cu timp partial indemnizatia lunara pentru titlul ÅŸtiintific de doctor se acorda integral, in cuantum de 50% din nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata ca si in cazul contractelor cu timp integral ori se acorda pro rata temporis, in baza art.106 alin.(2) din Codul muncii, republicat, cu modificarile si completarile ulterioare.
Prevederile legale ce fac obiectul analizei sunt:
- Dispozitiile art. 14 alin.(1) din Legea nr.153/2017, cu modificarile si completrile ulterioare potrivit corara: ”Personalul care detine titlul stiintific de doctor beneficiaza de o indemnizatie lunara pentru titlul stiintific de doctor in cuantum de 50% din nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, daca isi desfasoara activitatea in domeniul pentru care detine titlul. Cuantumul salarial al acestei indemnizatii nu se ia in calcul la determinarea limitei sporurilor, compensatiilor, primelor, premiilor si indemnizatiilor prevazuta la art. 25.”
- prevederile art. 106 alin.(2) din Codul muncii, republicat, cumodificarile si completarile ulterioare: ”Drepturile salariale se acorda proportional cu timpul efectiv lucrat, raportat la drepturile stabilite pentru programul normal de lucru.”
In practica judiciara s-au conturat doua opinii:
Intr-o opinie se considera ca natura juridica a indemnizatiei are o calificare legala expresa, facand parte din categoria drepturilor salariale ÅŸi, in consecinta, este supusa regulii inscrise in art.106 Codul muncii, in conditiile in care nu exista vreo regula derogatorie expresa de la aceasta norma cu aplicabilitate generala.
Argumentele aduse in sustinerea acestei opinii au in vedere:
• includerea indemnizatiei aferenta titlului de doctor in categoria drepturilor salariale reglementate de Legea nr. 153/2017, cumodificarile si completarile ulterioare;
• aprecierea ca Legea 153/2017si Codul muncii sunt doua acte normative ce reglementeaza aspecte diferite si se aplica concomitent si nu se raporteaza una la cealalta ca act normativ special si actnormativ cu caracter general;
• se apreciaza irelevanta optiunea legiuitorului de a preciza in cuprinsul Legii nr.153/2017 a modalitatiii de acordare a indemnizatiei aferenta titlului stiinific de doctor in cazul contractelor individuale de munca cu timp partial din perspectiva aplicarii automate aart. 106 alin.(2) din Codul muncii;
• se considera ca prin aplicarea uniforma a prevederilor art. 14 alin.(1) din Legea nr.153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare si acordarea unei indemnizatii in acelasi cuantum indiferent de tipul contractului de munca, respectiv cu norma intreraga sau cu timp partial, poate fi apreciata ca discriminatorie din perspectiva art. 16 din Constitutia Romaniei, republicata.
Pornind de la aceste argumente, se apreciaza ca natura juridica a indemnizatiei are o calificare legala expresa, facand parte dincategoria drepturilor salariale ÅŸi, in consecinta, este supusa regulii inscrise in art.106 C.muncii,in conditiile in care nu exista vreo regula derogatorie expresa de la aceasta norma cuaplicabilitate generala.
Totodata, se consideram ca principiul ubi lex non distinguit nec nos distinguere debemus nu isi gasesste aplicarea in acest caz, aici fiind aplicabil cu prioritate principiul pro rata temporis.
In cea ce-a doua opinie, se apreciaza ca indemnizatia aferenta titlului stiitific de doctor se acorda in cuantumul fix prevazut in cuprinsul art. 14 alin.(1) din Legea nr. 153/2017, cu modificarilesi completarile ulterioare (fara a aduce in dicutie, intrucat nu prezinta relevanta in speta, plafonarea laaceasta data a cuantumului indemnizatiei in discutie potrivit dispozitiilor art. 34 alin.(2) din O.U.G. nr. 114/2018, cu modificarile si completarile ulterioare), fara a prezenta relevanta tipul contractului de munca, respectiv daca acesta este cu norma intreaga sau cu timp partial de munca.
In aceasta a doua opinie, se apreciaza ca „Indemnizatia prevazuta la art. 14 din Legea 153/2017 a fost acordata de legiuitorsalariatului in considerarea titlului ÅŸtiintific de doctor detinut de acesta si nu in considerareatimpului efectiv de lucru pe care salariatul il pune la dispozitia angajatorului, pentru a fiaplicabile dispozitiile art. 106 (2) din Codul muncii. Aceasta indemnizatie trebuie calificatadrept un beneficiu cu caracter de gratificare/rasplata/recompensa pentru specializarea intr-unanumit domeniu atestata de titlul ÅŸtiintific de doctor, astfel ca nu se afla intr-o legatura directaci doar indirecta cu raportul de munca”.
Notiunea de indemnizatie pentru titlul ÅŸtiintific de doctor nu se integreaza asadar, dinpunct de vedere conceptual, in notiunea de drepturi salariale pentru a se face aplicareadispozitiilor art.106 (2) din Codul muncii, motiv pentru care in aceasta speta nu isi gasesste aplicabilitatea principiul pro rata temporis.
In cuprinsul Deciziei nr. 691/2019 a Curtii Constitutionale a Romaniei pronuntata in data de 31 octombrie 2019 si publicata in Monitorul Oficial nr. 160 din 27 februarie 2020 instanta de contenciosconstitutional afirma ca ”20. Fata de aceste critici, Curtea retine ca Legea-cadru nr. 153/2017 reglementeaza in art. 14 dreptul la indemnizatia pentru titlul stiintific de doctor. Potrivit aceluiasi text de lege, coroborat cu dispozitiile art. 39 alin. (5) din Legea-cadru nr. 153/2017, acest drept urmeaza a se acorda de la intrarea in vigoare a legii tuturor persoanelor care indeplinesc conditiile prevazute de aceasta, respectiv isi desfasoara activitatea profesionala de baza in domeniul de activitate in care detin titlul de doctor, indiferent de data obtinerii acestuia. Cuantumul acestui drept este unul fix, respectiv 50% din nivelul salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, si difera fata de cuantumul sporului pentru titlul stiintific de doctor acordat potrivit legislatiei anterioare.”
La acest moment, nu exista insa o interpretare unitar acceptata, ambele opiniigasindu-si sustinerein randul judecatorilor. Subliniem insa ca acest drept, respectiv indemnizatia aferenta titlului stiintific de doctor, este inscris in cuprinsul Legii nr.153/2017, cu modificarile si completarile ulterioare in cadrul sectiunii a 2-a ”Alte drepturi salariale”.
De asemenea, problematica inca nu a fost transata nici din perspectiva multiplelor categorii de personal din sectorul bugetar, dar in special a functionarilor publici, mai ales ca odata cu intrarea in vigoare a Codului administrativ a fost reglementata in cuprinsul art. 378 posibilitatea exercitarii unei functii publice in baza unui raport de serviciu cu timp partial.
!!! Pana la uniformizarea practicii judiciare sau oferirea unei interpretari unitare de catre Inalta Curte de Casatie si Justitie, pentru a evita eventuale sanctiuni ce pot fi aplicate de catre Cyrtea de Conturi, recomandam prudenta in aplicarea dispozitiilor legale care reglementeaza stabilirea cuantumului indemnizatiei aferenta titlului stiintific de doctor, prin raportarea acestuia la timpul de lucru/fractiunea de norma.